Partea I: De la monopolul spaniol de tutun la Chinchales

Havana, capitala Cubei, este leagănul faimoaselor havane. Deşi tutunul vine din cele mai roditoare câmpii ale Cubei, cele mai bune trabucuri din lume au fost dintotdeauna produse în inima oraşului Havana. Fondată în 1519, Havana este din 1607 capitala ţării.
Havana s-a aflat timp de secole sub dominaţie colonială spaniolă. Monopolul tutunului a fost deţinut de „Real Factoria”, o societate spaniolă, care controla şi supraveghea întreaga activitate pornind de la producţia de tutun din Cuba până la exportul în Spania.

Calle San Miguel

Tutunul de prizat şi cel de mestecat erau cerute în Europa şi în restul lumii. Trabucurile nu au jucat un rol atât de important la inceput; ele erau produse doar într-un număr mic, foarte limitat. Spre deosebire de Europa însă, în Cuba, trabucul sau rularea tutunului era ceva obişnuit, acestea fiind forma iniţială a modului de savurare a tutunului. Inca de la descoperirea tinutului american si a Cubei, Columb a intalnit bastinasi care fumau frunze de tutun rulate.

Havana sub domanţia britanică

Când Spania a fost implicată în războiul de 7 ani dintre Marea Britanie şi Franţa, britanicii au capturat Havana tinand oraşul timp de unsprezece luni sub ocupaţie. În timpul ocupaţiei britanice, puterea societăţii Real Factoria s-a diminuat în mod constant.

Întreruperea influenţei Spaniei a fost începutul slăbirii monopolului Spaniol în comerţul cu tutun.În această perioadă a comerţului şi a economiei libere, cetăţenii creoli şi-au dat seama cât ar putea câştiga fără lanţurile coloniale ale Spaniei, căci sistemul colonial spaniol nu controla doar producţia de bunuri, ci stabilea şi legăturile în cadrul întregului comerţ prin porturile spaniole pretinzând taxe ridicate de import şi export chiar şi pentru comerţul dintre coloniile spaniole.

În timpul scurtei durate de ocupaţie britanică, dintr-o data fiecăruia îi era permis să producă trabucuri. Acestea au fost rulate în aşa-zisele „Chinchales”. Chinchales erau întreprinderi mici care produceau trabucuri. Era vorba, în special, de afaceri de familie care se aflau în locuintele personale şi în care, la început, în general, nu lucrau mai mult de una sau două persoane. Aceste Chinchales au apărut ca ciupercile. La început produceau doar pentru necesarul casei, însă nu a durat mult până când producţia a luat amploare. Proprietarii acestor Chinchales au început să coopereze cu importatorii de tutun din Marea Britanie, Germania, America de Nord şi alte ţări. Acest lucru a dus la o explozie a productiei de trabucuri. Această perioadă nu a durat, în orice caz, prea mult. La aproape un an, unsprezece luni mai târziu, prin „Pacea de la Paris”, Cuba a fost înapoiată Spaniei în schimbul Floridei.

Înapoi, sub control spaniol

După ce Spania şi-a recâştigat controlul asupra Cubei, şi Real Factoria şi-a recăpătat vechea putere. În orice caz, între timp, cererea de trabucuri a crescut enorm. Real Factoria a stabilit o limită cu privire la cantitatea de tutun din care era permis să se producă trabucuri. Real Factoria a mai încercat, o perioadă, să împiedice producerea unor cantităţi mari de trabucuri, pentru ca desfacerea de tutun prizat şi de mestecat să nu fie influenţata de consumul de trabucuri.

Însă dezvoltarea nu a putut fi oprită. Cererea de trabucuri a crescut in continuare. Real Factoria a construit ea însăşi o mare fabrică de trabucuri. Ca fabrică regală, aceasta a recrutat forţa de muncă prin asistenţă socială. Acolo existau multe femei albe care erau pregătite să lucreze pe bani puţini. Locurile rămase au fost ocupate cu sclave.

Începând cu 1799 producţia de trabucuri a înflorit. La început, Real Factoria deţinea o singură fabrică, în anul 1802, a fondat o nouă întreprindere. Mai mult de 100.000 kilograme de tutun au fost prelucrate atunci, toate trabucurile fiind exportate în Spania.

În acelaşi timp, producţia de trabucuri în micile Chinchales a continuat. Real Factoria trecea în mod generos cu vederea acest lucru din diverse motive. Nu puţini angajaţi ai Real Factoria au deţinut ei înşişi o Chinchal ca întreprindere secundară. În afară de aceasta, Real Factoria nu a fost în stare să cumpere singură tutunul produs de Vegueros (cultivatorii de tutun), şi nu toate trabucurile au putut fi scoase pe piaţa spaniolă.

În acest context, desigur că trebuie să aruncăm o privire asupra Europei: începând cu 1792, în Europa se desfasura războiul pentru a reprimarea revoluţiei franceze şi impotriva lui Napoleon Bonaparte. Deoarece Spania era implicată în război prin diverse circumstanţe nefavorabile, acest lucru a limitat, desigur şi relaţiile comerciale.

Chinchales înfloreau. Astfel au apărut primele eforturi de a introduce primele mărci de trabucuri. Don Francisco Cabanas a fost, în anii 1810, printre primii cărora li s-a înregistrat propria sa marcă, o noutate absolută. La fel, şi catalanul Bernadino Rencurrel a deţinut o firmă profitabilă pe Calle Cuna Nr. 10 în Havana, înregistrand o marcă sub numele său.

Probabil că el a fost primul care a făcut acest lucru, însă nu este un lucru cert. Primele adrese ale mărcilor de trabucuri care sunt astăzi renumite, provin din vechile Chinchales: pe Calle San Miguel, spre exemplu, se află leagănele mărcilor H. Upmann, Por Larranaga şi Partagas (fotografia de sus). Pe Calle Zanjo nr. 62, au fost produse primele trabucuri ale mărcii Ramon Allones (fotgrafia de jos).

Chinchales s-au dezvoltat şi au devenit o importantă mică industrie şi o concurenţă pentru Real Factoria. Nu doar furnizorii au fost impresionaţi de oferta Chinchales, ci şi mulţi angajaţi ai Real Factoria erau interesaţi de salariile vizibil mai bune care erau plătite în Chinchales.

Calle Zanja No. 62

Don Francisco de Arango y Parreno, o personalitate cu reputaţie în Cuba în această perioadă şi în afară de aceasta, consilier al Real Factoria, a menţionat aceste aspecte în raportul său din 1812. În plus, el a declarat că este pentru o serie de reforme, printre care si dizolvarea Real Factoria şi prin aceasta a monopolului spaniol de tutun.

Sfârşitul Real Factoria

Începând cu 1808 până la 1814, Spania s-a aflat sub stăpânire franceză. După ce Ferdinand VII al Spaniei a ajuns din nou la putere în 1814, el s-a concentrat, în primul rând asupra stării coloniilor. Sub domnia sa, în anul 1817, a fost cu adevărat dizolvat monopolul tutunului spaniol în Cuba. Regele a accentuat în ordinul său, că doar un comerţ liber între europeni, americani şi spanioli, ar putea promova dezvoltarea tuturor. În afară de aceasta, el era interesat de promovarea plantării tutunului de primă calitate în Cuba.

Prin dizolvarea completă a Real Factoria, erau deschise, de acum toate posibilităţile pentru un avânt rapid al industriei de trabucuri. A urmat o explozie incredibilă. De peste tot au apărut întreprinzători, care au vrut să-şi încerce norocul în industria trabucurilor şi care aflaseră de minunatele havanne. Cererea era imensă.

Deja în această perioadă, Havana a ajuns să devină simbolul peste tot în lume. În anul 1840, existau în Havana 306 întreprinderi de trabucuri. În anul 1855, numărul trabucurilor exportate a ajuns la cifra astronomică de 356,6 milioane bucăţi.

Adaptare dupa 5TH AVENUE