Köln / Cologne 2014

Articol de Mihai Petrisor

Anul acesta Romania si-a facut simtita intens la toate nivelurile prezenta la “Campionatul Mondial de Fumat Pipa Lent” de la Köln, Germania.

Koln 2014

Sa incep cu inceputul: pregatirile . Chiar daca – in purul stil romanesc – au fost lasate “pe ultima suta de metri”, am avut parte atat de sprijin cat si de surprize placute si ne-am incadrat perfect si complet in timp. Sprijinul a constat in pregatirea companioanelor si a insignelor PCB de catre doi membri de baza ai clubului nostru, Dragos Calinescu si Adrian Paraschivescu, iar surprizele placute au vent din partea magazinelor de suveniruri din Centrul Vechi al Bucurestiului (plus magazinul de la Muzeul Satului), surprinzator de bine dotate la capitolul articole populare si traditionale romanesti. Astfel am fost gata in timp util cu 12 pungute de protocol (cuprindeau un calendar pe 2015 cu imagini turistice din Romania, o canita cu ceramca de la Horezu, o mini-plosca umpluta cu palinca, insigna PCB si companionul clubului nostru) si uniforma echipei Romaniei la evenimentul anului pentru fumatorii de pipa din intreaga lume, organizat anul acesta datorita stradaniei colegilor nemti – si a sponsorilor aferenti – la Köln. In privinta uniformei noastre, elementul cel mai spectaculos a fost reprezentat de clopurile traditionale maramuresene decorate cu insignele dobandite pana in prezent la celelalte participari ale echipei. In zona cea mai vizibila au stat insigna PCB si cea cu conturul Romaniei “umplut” de tricolorul nostru, iar in laterale insignele altor cluburi sau evenimente “pipiere” organizate in Europa, la care romanii au fost sau vor fi parte. Au atras absolut toate privirile si un numar mare de fotografii, fiind considerate extrem de exotice si amuzante pentru marea majoritate a participantilor la eveniment. Nici cu tricourile nu ne-a fost rusine, chiar daca au fost mai putin vizibile. Cuprindeau in zona pieptului trei masti populare romanesti si inscriptia: “Romania, un loc memorabil al artei, legendei si traditiei”. A fost “dragoste la prima vedere” atunci cand Greierasul (nevasta-mea) le-a ochit atarnate pe umerasul unui magazin din Centrul Istoric al Bucurestiului, “dragoste” impartasita atat de subsemnatul cat si de alti membri ai clubului, care au cerut referinte in vederea achizitionarii lor. In opinia mea cred ca tricoul plus clopul vor deveni o uniforma traditionala a fumatorilor de pipa romani la concursurile internationale viitoare.

 

 

Koln 2014

Koln 2014

Koln 2014

Koln 2014

Koln 2014

Koln 2014

Ajunsi cu bine la Köln, ne-am cazat in hotelul Barcelo, amplasat in centrul istoric al orasului si recomandat in mod special de catre organizatorii evenimentului, Kölner Pfeifenclub. Aici s-a cazat cea mai mare parte a participantilor, cu care ne-am reintalnit sau cunoscut si imprietenit pe loc incepand cu receptia hotelului (la cazare), continuand cu holurile si lifturile si terminand cu salonul unde se servea zilnic micul dejun. Un alt punct de intalnire al fumatorilor de pipa a fost „Casa celor 10.000 de pipe” – magazinul spectaculos si extrem de bine dotat cu produse din tutun, tigari de foi, pipe si accesorii al sponsorului evenimentului, Peter Heinrich. In ceea ce ma priveste aproape ca n-a fost zi pe intreaga durata a sederii mele in oras sa nu-i trec pragul sau macar sa arunc o privire in trecere asupra vitrinelor si interiorului. Grupul de magazine (sunt trei raioane distincte: unul cu bauturi fine si tigari de foi, al doilea cu pereti de pipe si al treilea cu accesorii – de la genti pentru pipe, perii si companioane pana la mobilier specific, adica vitrine cu suport pentru pastrat pipele, fotolii si canapele din piele insotite de masute si mese) este un paradis pentru orice fumator, fie el incepator sau inrait.

Koln 2014

Koln 2014

Programul campionatului a inceput vineri seara in incinta hotelului Barcelo prin Cina de protocol a reprezentantilor fiecarei tari (insotiti de sotiile lor), moment in care ne-am revazut cu toti membrii Consiliului Director al Comitetului International al Cluburilor de Pipa (CIPC). Pe langa ei i-am revazut pe prietenii Croatia, Rusia si Polonia si am avut placerea sa stam la masa cu campionii Turciei, Germaniei, Frantei si Libanului. Discursul de deschidere a fost tinut in germana de catre gazda noastra, Kurt Eggemann (presedintele Federatiei cluburilor de pipa din Germania) si tradus in franceza si engleza de catre o domnisoara extrem de prezentabila dar si extrem de … blonda. Emotionata puternic (se inrosite complet, fara sa bea nimic) si nefamiliarizata cu termenii fumatorilor si cluburilor de pipa, se balbaia puternic la jumatatea fiecarei fraze, uita ce are de tradus si finaliza brusc si invariabil cu „Yes” sau „Oui”, in functie de limba in care traducea, spre amuzamentul general. Per total o seara agreabila in timpul careia s-au facut schimburi de daruri traditionale intre participanti si incheiata cu un rand de vin de Porto oferit de campionul Portugaliei, Jose Miranda Ferreira.

Koln 2014

Sambata dimineata a avut loc in Wolkenburg (o fosta manastire benedictina restaurata si transformata in locatie de protocol) sedinta anuala a CIPC. Participarea unui numar neasteptat de mare de persoane i-a surprins pe picior gresit pe organizatorii germani, care au cerut in mod expres ca fiecare tara sa aiba un singur reprezentant. Exceptiile acceptate au fost cehii – din motive de litigiu, turcii – din motiv de translator si japonezii – pe langa presedintele onorific al CIPC, Barnabas T. Suzuki, prezent din oficiu, a fost acceptat si presedintele Federatiei cluburilor de pipa din Japonia. Restul „dublurilor” au fost invitate in cel mai pur stil nemtesc sa astepte finalul sedintei pe hol. Ordinea de zi a cuprins un scurt bilant financiar contabil, cateva discutii despre modificarea unor articole din regulamentul CIPC, o prezentare excelenta a vicepresedintelui Henryk Rogalski a situatiei cluburilor de pipa nationale si a federatiilor din Europa de Est, invitatia oficiala de aderare la CIPC a cluburilor nationale din Turcia si Liban, o dezbatere incheiata pe principiul „rufele se spala in familie” a cehilor privind dreptul de reprezentare a tarii lor la CIPC (sunt impartiti in doua tabere: Federatia – care cuprinde in jur de 10 cluburi si Comitetul national – care cuprinde in jur de 20 de cluburi) si cateva prezentari ale viitoarelor locatii ale Campionatelor Mondiale si Europene de fumat pipa lent. S-a stabilit clar si ferm pentru anul viitor organizarea campionatului in Italia, la Treviso, langa Venetia. In ceea ce priveste Romania, tara noastra este membru recunoscut cu drepturi depline, ramanand ca dupa semnarea protocolului intre cluburile locale sa transmitem datele Federatiei Nationale a Cluburilor de Pipa pentru inscrierea in evidentele CIPC.

Koln 2014

Tot in cursul zilei de sambata au avut loc inscrierile concurentilor la Campionat, expozitia cu vanzare de pipe si Cina de Gala a concurentilor. Fiecare participant a primit o sacosa de panza inscriptionata cu sigla concursului si reclama sponsorului (Peter Heinrich) in care se aflau biletul de intrare in sala, o bricheta de pipa inscriptionata cu „Keep calm and smoke a pipe” si un pliant bilingv cu prezentarea evenimentului si a regulamentului competitiei. Spre deosebire de expozitiile cu vanzare din anii trecuti, cand cumparai pipe si tutun direct de la standurile producatorilor, anul acesta orice achizitie trecea prin casieria unica a sponsorului. Am remarcat si numarul mai mic de expozanti fata de anii trecuti, cu mentiunea ca anul acesta pozitii privilegiate au ocupat standurile producatorului pipei oficiale – Gigi Italia, ale sponsorului (Peter Heinrich) si ale nou intratilor pe piata europeana – japonezii de la Tsuge Pipes, in parteneriat cu nemtii de la Bentley Tobacco. O alta comparatie in defavoarea germanilor este si Cina de Gala, pe care pot s-o rezum intr-o scurta fraza: un discurs de bun venit (tradus de aceeasi domnisoara blonda) urmat de o coada lunga si stufoasa la un bufet rece cu mancare limitata (am observat cu o satisfactie sadica, de tip „capra vecinului” cum se calcau pe picioare toate natiile prezente la eveniment si implicit la coada ca sa ajunga in fata sa-si umple farfuria), cateva conversatii protocolare si un scurt „Auf Wiedersehen”. Fara muzica, dans si voie buna, asa cum a fost la spanioli si polonezi. Singura pata de culoare au reprezentat-o japonezii, veniti la cina in numar mare, cativa dintre ei imbracati in kimonouri traditionale. Speranta mea sta in italieni, ma astept ca fratii nostri de ginta latina sa-mi spele cu ocazia evenimentului urmator gustul relativ amar de anul acesta printr-o seara mai calda, mai vesela si mai apropiata de spiritul meu.

Koln 2014

Koln 2014

Koln 2014

Duminica a fost ziua concursului. In prima parte a zilei, pana la intrarea concurentilor in sala, s-a desfasurat ultima parte a expozitiei de pipe, ocazie cu care am schimbat cateva amabilitati si politeturi in japoneza cu proprietarul firmei Tsuge. Cand i-am confirmat ca am vizitat Japonia si ca mi-a placut mult Kyoto, omul a tinut mortis sa-mi prezinte o doamna din orasul pe care am spus ca l-am apreciat. Partea amuzanta a fost ca in timpul in care japonezul s-a dus s-o culeaga pe conationala domniei sale, angajatii lui m-au invitat in stand sa facem cateva fotografii impreuna, ceea ce m-a scos pe mine din decor (culoarul pe care circulau vizitatorii) dar l-a evidentiat pe Mircea, coechipierul meu din Timisoara. Spun ca l-a evidentiat pentru ca eram imbracati la fel, cu uniforma de concurs: tricou si clop. Asa cum pentru noi toti asiaticii arata la fel, doar camasa difera, probabil ca tot asa si pentru japonez europenii se diferentiaza doar dupa imbracaminte (partenerul meu purta favoriti, in timp ce eu eram proaspat barbierit). Rezultatul a fost ca Mircea, aflat pe culoar la cativa pasi de mine, s-a trezit asaltat de perechea japoneza, care ii cerea sa schimbe impresii in limba samurailor despre Kyoto. Nici dupa ce s-a lamurit confuzia si japonezul s-a alaturat grupului pentru fotografii Mircea n-a scapat de conversatie cu respectiva doamna. Ma intreb si acum cum de au reusit sa discute cateva minute bune, tinand cont de faptul ca unul vorbea doar engleza, iar celalat numai japoneza …

Despre concursul propriu zis merita mentionate cateva aspecte: a fost un numar mare de participanti (apropae 400 de persoane) inghesuit intr-o sala relativ mica, cu mese dreptunghiulare inguste. Intre mine si Mircea sortii au decis sa-l aseze pe Toni Pascual, profesorul nostru de anul trecut. Omul cantareste „in viu” mai bine de 100 de kilograme, asa ca remarca lui in momentul in care s-a asezat pe scaun a fost una singura, dar des repetata: pequeno (mic, inghesuit in limba spaniola). Pipa de concurs a fost ok, dar cele 3 grame de tutun „Germains Mixture no 7” au fost – in opinia mea si a lui Mircea – mult mai ude decat tutunul din cutiile cumparate de noi pentru antrenamente. La aproximativ 20 de minute de la startul competitiei juriul si fundul salii se pierdeau intr-o ceata din ce in ce mai densa, pentru ca incaperea nu era doar mica ci si neaerisita. Din cate am inteles regulamentul nu permite deschiderea geamurilor sau pornirea aerului conditionat in timpul concursului. Ca rezultat, au fost cativa participanti care au abandonat competitia cu ochii in lacrimi si fete congestionate, tusind si gafaind din greu. Cel putin eu unul am observat doi, literalmente atarnati pe un geam deschis in holul din fata salii de concurs. Si am mai observat un concurent deosebit, pe care Mircea spune ca l-a vazut si anul trecut la Poznan: un barbat intins pe o targa, complet paralizat, caruia sotia (probabil) ii tinea pipa si i-o oferea in alternanta cu tubul de oxigen. Tabloul mi s-a parut cel putin bizar, ca sa nu spun sinistru. Dar m-am abtinut de la orice fel de reactie sau expresie, desi nu stiu cum se incadreaza astfel de situatii in regulament, care presupune ca omogenizarea tutunului, asezarea lui in pipa si aprinderea din doua bete de chibrit sa fie realizate de catre fiecare concurent personal.

Koln 2014

Festivitatea de premiere a inceput la 19.00 fix, in deplin acord cu punctualitatea si rigoarea germana. Pe locurile fruntase s-au situat olandezul Hans Sonderman (2 ore 26 minute 28 secunde) si italianul Gianfranco Ruscalla (2 ore 24 minute 11 secunde) urmati de japonezul Masayoshi Koyama (2 ore 2 minute 37 secunde) la stransa concurenta cu barcelonezul Antonio Pascual Cadena (2 ore 2 minute 8 secunde) iar pe echipe surpriza serii a reprezentat-o echipa Japoniei, care a ocupat un onorabil loc 3, fiind depasita numai de echipele Italiei (locul 1) si Olandei (locul 2).

Koln 2014

Propunerea oficiala a desfasurarii Campionatului Mondial de fumat pipa lent din anul 2018 vizeaza ca organizator Japonia. Insa aceasta varianta trebuie cantarita si analizata foarte atent de catre conducerea CIPC, pentru ca – si aici il citez pe presedintele in functie al comitetului, olandezul Cornelius Crans: „Daca Europa se va prezenta la acest eveniment cu doar cateva zeci de membri, va fi un dezastru”. Pana atunci insa mai avem de trecut si petrecut cateva evenimente frumoase, primul – cert si accesibl pentru orice roman – fiind stabilit in Italia anului 2015 la „Monastier di Treviso”, in vecinatatea uneia dintre cele mai frumoase regiuni ale tarii, Venezia.

Koln 2014

 

Multumim Germania! Italia, ne pregatim!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *