Poznan 2013

articol de Mihai Petrisor

Poznan 2013

11 octombrie 2013, 5 dimineata.  Din nou in drum spre aeroport, catre evenimentul pe care l-am asteptat cu sufletul la gura timp de un an: Campionatul Mondial de fumat pipa lent,  pe echipe. De data asta mult mai relaxat, pentru ca stiam ca ma duc printre prieteni. Una dintre invataturile de anul trecut la Sevilla a fost ca important este sa participi, sa cunosti si mai apoi sa te reintalnesti cu oameni din toate colturile lumii, uniti de aceeasi pasiune: degustatul de tutun prin pipa. Rezultatul conteaza mai putin, importante sunt atmosfera si prieteniile legate cu ceilalti concurenti.

Ajunsi cu bine la Novotel Centrum  ne asezam cuminti la coada la receptie, unde se cazau deja doua grupuri de participanti la competitie din Germania si Danemarca. Usor de recunoscut, dupa insignele cu pipe afisate pe imbracaminte. Cativa aveau pipele in mana sau in gura, dar neaprinse – hotelul avea etaje si camere de fumatori, insa in holul hotelului fumatul nu era permis.

Poznan 2013

Multumita amabilitatii gazdelor – si in special presedintelui cluburilor de pipa poloneze, Henryk Rogalsky – am fost invitati in seara zilei sosirii sa ne reprezentam tara la Cina Presedintilor de Club. O atmosfera extrem de placuta cu muzica de camera, tutunul oficial al competitiei si tigari de foi, in care ne-am reintalnit cu campionii Poloniei, Portugaliei, Spaniei, Rusiei, SUA si Croatiei. Merita mentionat si episodul reintalnirii cu presedintele de onoare al CIPC, japonezul Barnabas T Suzuki: la salutul meu „Konban wa” (Buna seara) a raspuns cu „AHA, Romania! Ogenki desu ka” (Ce mai faci Romania).

La Cina de Gala, organizata in a doua zi a sederii noastre in Polonia, am avut placerea sa-l cunosc pe membrul din Timisoara al echipei noastre, Mircea-Octavian Parau. Din nou o seara agreabila, unde cativa concurenti si doi dintre sponsori (fabricantul pipelor si producatorul tutunului oficial) au antrenat atmosfera cu cantece de tip karaoke.

campionul Spaniei, Toni Pascual da sfaturi

In ziua competitiei campionul Spaniei, Toni Pascual, are amabilitatea – de fapt un gest de simpatie si bunavointa maxima fata de noi, cred eu – de a convoca echipa Romaniei la o sedinta de antrenament si dezvaluire a secretelor fumatului lent, a modului in care se poate depasi pragul de 2 ore cu pipa aprinsa. Am retinut urmatoarele etape: pipa de concurs se verifica, se desface si se curata cu o perie; cu pipa goala se introduce pana la fund in vatra companionul, se preseaza puternic si se roteste (pentru a ajunge cat ma aproape de fundul vetrei); in cazul in care companionul este neted, la celalalt capat i se fac niste mici zgarieturi cu unghia pe marginea discului (ca sa agate mai bine tutunul de pe margini); pliculetul cu cele 3 grame de tutun trebuie omogenizat foarte bine prin rupere cu varful degetelor si frecare in palme, apoi asezat in pipa in trei transe, presat din ce in ce mai tare (prima apasare trebuie sa fie echivalenta cu forta unui copil, a doua apasare trebuie sa fie echivalenta cu forta unei doamne si a numai treia apasare trebuie sa fie echivalenta cu forta unui barbat); aprinderea se face tinand in mana si batul de chibrit si companionul, cu alternare intre aprindere si presare; la pornire este recomandat un foc puternic circular si marginal, pe intreaga suprafata a vetrei, urmat de un control permanent al jarului; in faza de inceput – timp de aproximativ 20 de minute – jarul trebuie sa aiba dimensiunea unei treimi din suprafata vetrei; in etapa a doua jarul poate fi micsorat la jumatate, iar in etapa finala se trage (inhhaleaza) puternic din pipa – jarul va ramane relativ mic din cauza umiditatii acumulate pe fundul bolului, dar va migra dintr-o extrema in alta, pana la arderea totala a tutunului. Pentru punerea in practica a sfaturilor primite am retinut faptul ca trebuie utilizat permanent companionul, cu care se rearanjeaza in pipa tutunul nears de pe margini (o miscare de rotatie si o miscare cu presiune strict gravitationala – adica se lasa sa cada peste scrum si jar fara apasare directa verticala) si ca se poate returna (sufla) in pipa o cantitate mica de fum prin intermediul mustiucului (suflatul direct in vatra fiind complet interzis).

Poznan 2013

Inainte de concursul propriu zis exploram expozitia de pipe, amplasata in holul locului unde urma sa se desfasoare competitia, de unde majoritatea concurentilor si-au achizitionat cel putin un suvenir. Ca si in cazul expozitiei cu vanzare de anul trecut oferta de pipe , tutunuri si accesorii a fost bogata si variata, preturile (pentru pipe) incadrandu-se intre 50 euro si 2000 Euro. Ne este prezentat fabricantul de pipe Salvatore Amorelli, ocazie cu care gafez, confundandu-l cu producatorul pipelor „Aldo Morelli” – omul s-a aratat mai mult amuzat decat suparat, probabil ca nu eram primul care incurca numele; oricum, ca sa-mi „spal pacatele” am cumparat de la el o bijuterie de pipa din seria Fertility. Fina si eleganta, a devenit una din pipele mele favorite, pastrata pentru ocazii speciale.

Poznan 2013

Ajungem si la momentul startului: echipa Romaniei a fost repartizata la masa numarul 6, alaturi de echipa Rusiei (baietii din Sankt Petersburg, pentru ca in concurs exista si echipa Moscovei, dar la alta masa), echipa Lituaniei si a Latviei. De data aceasta am fost mult mai relaxat, pentru ca nu mai eram singur printre straini: aveam cu mine pe colegul din Timisoara si pe Greieras (nevasta-mea). Ceva emotii tot am avut, pentru ca Greierasul – nefumatoare convinsa – se hotarase sa intre in sala in ultimul moment, atrasa mai mult de explicatiile primite de la Toni decat de rugamintile mele (faptul ca a inteles tot ce ne-a povestit in spaniola campionul Barcelonez a entuziasmat-o si i-a creeat impresia ca instructiunile lui sunt extrem de usor de urmat). Tesiunea asteptarii ne este diminuata si de unul dintre comeseni, care, in timpul discursului de deschidere al evenimentului – avand videoproiectorul in spate – si-a bagat mainile in raza de lumina si a inceput sa faca umbre chinezesti pe ecran, spre amuzamentul tuturor concurentilor. Rezultatul nostru a fost satisfacator, in primul rand pentru faptul ca nu ne-am clasat ultimii nici ca echipa si nici individual (Greierasul a reusit sa tina pipa aprinsa aproape doua minute, fapt care a dus-o pe pozitia a cincea din coada clasamentului – adica s-au gasit 4 fumatori mai putin talentati / experimentati decat o nefumatoare) si in al doilea rand pentru ca s-a aplicat principiul romanesc al „caprei vecinului”: majoritatea concurentilor cu timpi buni si foarte buni de anul trecut, de la Sevilla, au obtinut rezultate apropiate de ale noastre. Profesorul nostru, Toni, a parasit competitia dupa 45 de minute, vecinul meu de masa de anul trecut (spaniolul Antonio Armagro) s-a ridicat dupa 19 minute si campionul Portugaliei (Jose Miranda Ferreira) a reusit de data aceasta doar  o ora si 5 minute. Explicatia data de cei mult mai experimentati ca mine pentru rezultatele slabe: umiditatea excesiva a tutunului si faptul ca a fost folosit un aromatic. Eu as adauga drept cauza  si calitatea pipei  – in cazul meu mustiucul prezinta un canal de fum vizibil descentrat. Oricum, importanta pentru noi a fost participarea, iar faptul ca am primit invataturi pretioase il consider cel mai insemnat premiu pe care il puteam obtine. In timpul dintre sfarsitul concursului si festivitatea de decernare a premiilor (perioada de calculare a clasamentului) am intrat in contact cu vicecampionii lumii, italienii de la Pipa Club Torino.

Poznan 2013

Prezentarile le-a facut Gianfranco Ruscalla (campionul anilor trecuti si detinatorul recordului mondial), care ma tinea minte de anul trecut. Colegii lui de echipa ne-au aratat un interes special pentru faptul ca eram romani: primul dintre torinezi ne-a spus ca este casatorit cu o romanca si ne-a facut o mica demonstratie de cunostinte din domeniul geografiei noastre (la partea de litoral m-a depasit cu mult); al doilea torinez ne-a povestit despre femeia lui de serviciu – evident tot din Romania – despre care este extrem de multumit. Am cam inghitit in sec, dar am apreciat faptul ca a incercat sa fie prietenos. In momentul afisarii rezultatelor italienii si-au aratat simpatia fata de noi printr-o noua lectie de cum se pregateste si cum se fumeaza o pipa lent, de data asta tinuta in italiana. In mare parte informatiile semanau cu cele primite inainte de concurs, dar aveau si diferente: ei presara tutunul in pipa pana la buza, ca si cum ar pune sare sau piper pe pizza, dupa care il preseaza (in timp ce Toni m-a invatat sa-l indes sub forma de smocuri) si aprind pipa pe o portiune foarte mica, folosind un singur bat de chibrit (invataturile lui Toni difera din nou, dar varianta cu foc mare este una mult mai sigura, cel putin pentru un fumator neexperimentat). In plus, pe langa explicatiile date direct, au avut amablitatea sa-mi trimita linkul catre websiteul in care este descrisa in amanunt tehnica de fumat lent al campionului lor, Mauro Cosmo.

Poznan 2013

La faza finala, decernarea premiilor, presedintele cluburilor de pipa poloneze are amabilitatea de a-l ruga pe Greieras sa faca parte din echipa internationala de domnisoare (din Polonia, Germania, Franta si Danemarca) delegate cu impartirea premiilor, diplomelor si medaliilor. Un gest care m-a uns pe suflet si pentru care le raman profund indatorat. Multumesc Polonia, multumesc Poznan!

Mai multe imagini de la eveniment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *