Materiale folosite in producerea pipelor

Principala caracteristica a pipelor pentru tutun este folosirea unui material absorbant, pentru a retine apa, produs al reactiilor chimice desfasurate in timpul arderii.
De-a lungul istoriei, pipele de tutun au fost confectionate din felurite roade ale naturii, de la piatra rosie folosita la calumetul amerindian la fructele de calabash africane, insa cele mai populare materiale pentru cunoscatorii zilelor noastre fiind briarul si meerschaumul.

Catlinitul
Argila intarita sub presiune, gasita in diferite nuante de oranj, folosita de amerindieni pentru calumet (popular denumita pipa pacii, desi implicatiile ei traditionale se extind la multe alte evenimente sociale). Minarea industriala a acestei roci e interzisa, motiv pentru care putini colectionari se pot lauda ca le-au folosit.
Pipe din acest material nu sunt produse pentru vanzare, motiv pentru care datele despre ele nu ne sunt la indemana.

Meerschaumul
Silicatul de magneziu hidratat (H4Mg2Si3O10 ), cunoscut popular ca spuma de mare (germana: Meerschaum) pentru culoarea alba sau alb-galbuie si faptul ca se gaseste de multe ori in bulgari de dimensiuni mici, e o roca moale, permitand sculptarea de catre pipieri a unor modele fanteziste pe suprafata bolului.
Densitatea este apropiata de cea a apei, crescand odata cu continutul de apa si impuritati si scazand la uscarea materialului.
Aproape intreaga productie de Meerschaum de calitate la nivel mondial e asigurata de minerit manual in puturi verticale in provincia Eskisehir a Turciei. Nu se cunosc date despre cantitatea ramasa din aceasta roca.
Datorita faptului ca bulgarii se gasesc de obicei in dimensiuni foarte variate, se bucura de popularitate pipele de dimensiuni mici si cele foarte mari, de tip saxofon.
Porozitatea acestui material contribuie la un fum uscat si pipe care se coloreaza spre roz, oranj, apoi brun-roscat, fiind foarte cautate de multi dintre colectionari.

Lutul
Folosit inca din vremurile antice pentru fumat, lutul, in functie de puritatea argilei si de procesul de fabricatie poate fi folosit pentru a fuma tabac.
Pipele de tutun din zilele noastre sunt de obicei de tip cutty, cu mustiucul acoperit uneori cu ceara pentru comfort si sunt produse in masa, la preturi modeste. Ele tind sa se incalzeasca si sunt fragile, insa pot fi elegante prin simplismul lor.

Corncob-ul
Coceanul de porumb, favoritul lui Mark Twain in materie de pipe, este un material abundent, ieftin, foarte usor, o excelenta inovatie americana in domeniu.
Bolul si shankul sunt fabricate dintr-un cocean gros, lemnos, special cultivat pentru aceasta intrebuintare, fumul are initial o aroma puternica de cocean si tinde sa irite tesuturile cavitatii bucale. Odata cu formarea unui strat subtire de turta fumul ramane uscat, dar pierde aroma neplacuta. Din pacate aceste pipe au o durata de viata destul de scurta. De obicei pipele sunt de dimensiuni mici.

Calabashul
Un fruct african asemanator tartacutei este pozitionat pentru a creste curbat, apoi taiat, scobit si transformat intr-o camera de condens pentru fum.
Bolul pipei este de obicei confectionat din Meerschaum, forma este curbata iar fumul are timp sa se raceasca si sa se usuce in camera de condens formata de fruct intre bol si mustiuc. Aceste pipe sunt inestetice, dar foarte comode. Un fumator neexperimentat va consuma tutunul destul de repede, insa fumul va fi intotdeauna printre cele mai placute care se pot obtine din acest tip de pipa.

Morta
Stejarul care a inceput de aproximativ 10 milenii procesul de pietrificare, un material cenusiu-verzui sau negru, destul de casabil, este foarte rezistent la temperaturi inalte si destul de interesant ca aspect.
Rezistenta scazuta la vibratii duce la o preferinta a pipierilor pentru pipe de dimensiuni medii, pipele mari cerand material mult, munca multa si un pret mare. Caracteristicile fumului sunt indelung dezbatute, majoritatea entuziastilor preferand calitatile fumului produs intr-o pipa de briar.

Briarul
Bulbii arbustilor mediteraneeni de Erica Arboreea sunt la nivel mondial prima alegere a colectionarilor de pipe de tutun. Aceste tumori crescute la radacina au un lemn poros, rezistent la temperaturi inalte, neuniform, foarte apreciat pentru textura inedita.
Interiorul acestor bulbi are culoare galben-rosiatica, cu relativ multe imperfectiuni. In breasla este cunoscut ca Ebauchon si este folosit pentru productia de pipe de slaba calitate.
Exteriorul, cunoscut ca Plateau, are o culoare galbuie, inele relativ compacte, rezistenta mai mare si mai putine imperfectiuni, dar este mai greu de gasit in blocuri de dimensiuni adecvate, mai greu de prelucrat si mai resistent, prin urmare fiind folosit pentru productia de pipe de inalta calitate si estetica fina.
Din cauza numarului mare de imperfectiuni ale lemnului si a procesului indelung de uscare, factori ce rezulta intr-o productie destul de limitata de pipe, preturile pentru o pipa fabricata dintr-un plateau sunt foarte ridicate.
Fiind pipe din lemn, se gasesc in aproape toate formele si dimensiunile, de mentionat fiind faptul ca din considerente financiare multe din ele implica finisaj prin sablare (jet de nisip), avand o suprafata aspra, mai comfortabila, fara imperfectiuni datorate punctelor de nisip frecvent intalnite la briar. Structura neuniforma a lemnului il face foarte absorbant, fumul rezultat fiind uscat.

Abanosul
Impreuna cu alte lemne dense, de culoare inchisa, abanosul este recomandat pentru pipe in principal datorita rezistentei la temperatura si socuri, nu datorita porozitatii.
De obicei aceste pipe au forme exotice si sunt mai durabile, insa greu de sculptat si pretentioase din punct de vedere al aerodinamicii fumului.

Parul
Lemnul de par e abundent, facand pipele de acest tip ieftine si foarte populare in estul europei. Textura este uniforma pipele sunt usoare, in general mici, preturile sunt accesibile, calitatea fumului si durata de viata nefiind insa puncte forte.

Ciresul
Lemnul de cires salbatic este usor rosiatic, estetic, valoros, de calitate buna, insa de cele mai multe nu cea mai potrivita alegere pentru pipe. In general exista tranzitii bruste intre pete de nuante diferite.
Formele acestor pipe sunt de obicei sofisticate, insa calitatile lor sunt indoielnice. Aspectul este principalul lor punct forte. Sunt prezente pe piata multe pipe construite integral din acest lemn, multe de forma churchwarden, cavalier sau saxofon.

Maslinul
Lemnul de maslin este usor, uleios, cu o textura destul de inedita, de culoare alb cu galben.
Fumul acestor pipe are la inceput o aroma aparte, data de uleiurile existente in lemn. Dupa cateva zeci de utilizati, odata cu evaporarea uleiului si formarea turtei, aceasta aroma dispare, fumul fiind comparabil cu cel al unei pipe din briar. Durata de viata a pipelor este mai mica, insa forma lor este de multe ori una inedita.

Capsunul
Un lemn alb cu usoare nuante de galben sau roz.
De obicei pipe de forma freehand, extravagante.

Ebonita/Vulcanitul
Aceste materiale de culoare inchisa se obtin printr-un proces de vulcanizare a cauciucului. Sunt folosite in fabricarea mustiucurilor.
De obicei se alege culoarea neagra pentru mustiucuri din ebonita sau vulcanit. Mustiucurile nu sunt foarte rigide, fiind preferate datorita stresului redus asupra dintilor. Marele lor dezavantaj este schimbarea culorii inspre verde sau brun expusa indelung la soare, umiditate sau la temperaturi inalte, cerand intretinere frecventa pentru pastrarea aspectului initial.

Acrilicul/Lucitul
Material plastic, folosit pentru mustiucurile pipelor, acrilicul este mult mai rezistent decat ebonita.
Mustiucurile pastreaza in timp culoarea si forma initiala, sunt fabricate in toate culorile, insa nu cedeaza in fata dintilor, fiind din acest motiv mai incomode pentru cei care prefera sa fumeze fara a sprijini pipa in mana.

Urmariti discutiile pentru acest subiect pe Forumul Pipa Club Bucuresti